Coborand ceva mai jos casele sunt minione, minimaliste, monocrome, perfect integrate in peisaj – opere urbanistice, idealistice pentru noi.
Traficul e obositor de calm, stresant chiar, daca vii de unde se depaseste orice si oriunde. E un sanatoriu motociclistic unde limita maxima e 80 si raaaar abuzezi de un 90/ora. Noroc ca peisajul e superb si te absoarbe, iar drumul se pierde ca si scop.
Lysefiord – pe care l-am testat azi – apare dupa o “prabusire” in cap de sus din platou, 1000m diferenta de nivel cu zeci de curbe in ac de par construite perfect.
Jos, marea e ca si captiva, presata intre doi pereti verticali giganti, negri si luciosi din care se prabusesc zeci de cascade, si pe care se sprijina norii gri.
Totul e monumental, altceva decat stie sa arate Europa de mai jos.
Maine fugim la Pulpit rock, sau stanca lui James Bond – documentam maine – apoi o luam nord spre Bergen, vreo 6 ore pe malul oceanului printre insule si fiorduri.
Bilant bun la start – tinem ritmul!