Are un front larg de peste 500km la Marea Arabiei si se intinde apoi spre vest, peste muntii domoli din Munnar – cândva plini de jungle abundente colcãind de viatã sãlbaticã, dar transformati acum in mici rezevatii ascunse si in uriase plantatii de ceai, asezate ca o plapuma groasa de muschi verde si pufos, peste pantele domoale, sus la peste 1.500 m altitudine.

Jos la mare bãlteste o deltã uriasã, grasã si zemoasã, cu câmpuri nesfârsite de orez asezate intre canale inguste, navigabile, ce-mi amintesc cumva de Dunarea noastra.

Kochi (Cochin) e capitala provinciei, un fost fort, acum port prosper, asezat strategic jos la mare, iar Munnar e orasul cel mai mare din zona inaltã – in impãrãtia ceaiului verde.

Am luat un sofer local, un tip jovial conducând o micã Toyota indiana, si am rulat 4 zile si sute de kilometri in traficul ultra-haotic , numa’ de ei inteles, cu claxoane isterice, fum de tuc-tuc-uri si camioane, mii de motorete, ocolind vaci si pietoni sinucigasi.

Am trecut prin zeci si zeci de asezãri, pe drumuri virajate, cu bucãti desfundate rãu, sã descoperim Kerala.

Am dormit in 3 locuri diferite, chiar misto, la un nivel de servicii de-a dreptul decente, unde serviabilitatea e in exces.

Curiosi, am testat masaje aiurvedice cu uleiuri esentiale, spectacole de arte martiale indiene (katagali) si dansuri bãstinase, safari in jungla cu un Mahindra “Jeep”, am mâncat in cârciumile lor, pe stradä, am vizita muzee, si ne-am amestecat in multime – ca niste mãgari albi intre oile negre.

Aratãm ca doi alieni aici: Irina e ca un star de cinema – inaltã, albã, blondã, creațã si cu ochii verzi – o sorb indienii din ochii lor de cãrbune! Iar eu, la 1,92m, is ca Ghitã Muresan iesit la piatã prin Harlem 😉

A 4-a zi ne-am imbarcat in deltã pe un vas mic, din lemn si acoperit cu stuf, cu o cabinã de dormit cu baie si aer conditionat, (elegant!), iar trei “servitori” tuciurii, vesnic zâmbitori, manevrau vasul, gãteau si umblau doar dupa fundul nostru, pentru un trip de 24 de ore.

Boierie de maharajah, frate!

Am acostat pe un mal intre nuferi, la marginea unui sat de pescari ce i-am vizitat la ritualul lor de searã – uimindu-i cu aparitia noastra.

In tara asta, daca reusesti sã treci peste “emotia” pauperitãtii si insalubritãtii din jur, mai dai si diareea de gunoaie si plastic la o parte, poti vedea in India un spectacol continuu – de culori si nuante, mirosuri, gusturi si arome, sunete si miscãri, fizionomii, priviri, gesturi si expresii – care nu au niciun egal in lumea “civilizatã”.

In plus, mâncarea, pentru niste vegetarieni, e un paradis – si cred ca nu exista un loc mai bun in lume ca si varietate culinarã vegetariana decât India!

Asa ca am testat orice am putut – fãrã rezerve si cu incântare!

Da – cred cã nu e pentru oricine! Depinde si de asteptãri sau de stomac, dar noi am venit cu maximã curiozitate si deschidere!

Daca esti genul de turist de resort si clubbing, fine dinning si veselã sterilizatã – atunci nu-i asta locul!

Dar pentru noi, pânã aici e de nota 10!

Urmeaza plajele din Goa, fostã colonie portugheza acum destinatie hippye, si-apoi megametropola in explozie – Mumbai!