Are un front larg de peste 500km la Marea Arabiei si se intinde apoi spre vest, peste muntii domoli din Munnar – cândva plini de jungle abundente colcaind de viata salbatica, dar transformati acum in mici rezevatii ascunse si in uriase plantatii de ceai, asezate ca o plapuma groasa de muschi verde si pufos, peste pantele domoale, sus la peste 1.500 m altitudine.
Jos la mare balteste o delta uriasa, grasa si zemoasa, cu câmpuri nesfârsite de orez asezate intre canale inguste, navigabile, ce-mi amintesc cumva de Dunarea noastra.
Kochi (Cochin) e capitala provinciei, un fost fort, acum port prosper, asezat strategic jos la mare, iar Munnar e orasul cel mai mare din zona inalta – in imparatia ceaiului verde.
Am luat un sofer local, un tip jovial conducand o mica Toyota indiana, si am rulat 4 zile si sute de kilometri in traficul ultra-haotic, numa’ de ei inteles, cu claxoane isterice, fum de tuc-tuc-uri si camioane, mii de motorete, ocolind vaci si pietoni sinucigasi.

Am trecut prin zeci si zeci de asezari, pe drumuri distruse, cu bucãti desfundate rau, sa descoperim Kerala.
Am dormit in 3 locuri diferite, chiar misto, la un nivel de servicii de-a dreptul decente, unde serviabilitatea e in exces.
Curiosi, am testat masaje aiurvedice cu uleiuri esentiale, spectacole de arte martiale indiene (katagali) si dansuri bastinase, safari in jungla cu un Mahindra “Jeep”, am mâncat in carciumile lor, pe strada, am vizitat muzee, si ne-am amestecat in multime – ca niste magari albi intre oile negre.
Aratãm ca doi aliens aici: Irina e ca un star de cinema – inalta, alba, blonda, creata si cu ochii verzi – o sorb indienii prin ochii lor de carbune! Iar eu, la 1,92m, is ca Ghita Muresan iesit la piata prin Harlem 😉
A 4-a zi ne-am imbarcat in delta pe un vas mic, din lemn si acoperit cu stuf, cu o cabina de dormit cu baie si aer conditionat, (elegant!), iar trei “servitori” tuciurii, vesnic zambitori, manevrau vasul, gãteau si umblau doar dupa fundul nostru, pentru un trip de 24 de ore.
Boierie de maharajah, frate!
Am acostat pe un mal intre nuferi, la marginea unui sat de pescari pe care i-am vizitat chiar in timpul ritualului lor de searã – uimindu-i cu aparitia noastra la apus.
In tara asta, daca reusesti sã treci peste “emotia” pauperitãtii si insalubritãtii din jur, mai dai si diareea de gunoaie si plastic la o parte, poti vedea in India un spectacol continuu – de culori si nuante, mirosuri, gusturi si arome, sunete si miscari, fizionomii, priviri, gesturi si expresii – care nu au niciun egal in lumea “civilizata”.
Cel mai misto e datul din cap, cat de des si in zeci de forme, care are zeci de sensuri – ca si “mno”- ul nostru ardelenesc.
Mancarea, pentru niste vegetarieni, e un paradis – si cred ca nu exista un loc mai bun in lume ca si varietate culinara vegetariana decat India! Termini de mancat si inca 10 minute iti fierbe gura de arome si iuteli!
Asa ca am testat orice am putut – fara rezerve si cu incantare!
Da – cred ca bucataria indiana nu-i pentru oricine! Depinde si de asteptãri sau de stomac, dar noi am venit cu maximã curiozitate si deschidere!
Daca esti genul de turist de resort si clubbing, fine dinning si vesela sterilizata – atunci locul asta nu-I de tine!
Dar pentru noi, pana aici e de nota 10!
Urmeaza plajele din Goa, fosta colonie portugheza acum destinatie hippye, si-apoi megametropola in explozie – Mumbai!