Am continuat apoi spre Sud pe la bulgari, serpuind prin muntii lor grasi spre Sofia – la prima vizita in capitala lor.
Daca nu ati fost inca, veti gasi un oras tipic est european in emancipare, vibrant, avand oameni prietenosi, cu respect pentru români, lezne ca preturi, iar azi fara vreun stress de COVID – fara nicio masca, cu un puhoi de oameni pe centru, inghesuiti in carciumi si terase.
Urcat pe un podis inalt la +550m altitudine, tolanita la poalele unor munti masivi si verzi, Sofia are un aer de oras de munte – as zice clar ca mai pitoresc si aerisit decat Bucurestiul nostru.
Continuand apoi spre sud, prin Balcanii racorosi ce continua lantul Carpatilor spre Mediterana, de pe sosea Bulgaria are o pace a ei, in trafic si asezari, cu oameni parca lenesi si cuminti, obositi si supusi de o istorie de sultanat turcesc – azi cu o viata ceva mai paupera decat in Romania.
Iesind de la bulgari, si ajungand la greci, Balcanii devin mai domoli pana la Salonic, unde daca faci un stop gasesti acelasi spirit balcanic cu o puternica amprenta otomana – cu aceeasi lene care domneste peste lume.
Acum, desi nu se sinchisesc nici ei de COVID, grecii sufera de un turism diluat, cu hoteluri, taverne si terase goale – ce le-am regasit peste tot in prima zi de Grecia, pana mai la sud sub muntele Olimp.
E o tihna ce merita exploatata, un avantaj de pandemie ce aduce un turism aerisit, calm, ofertant si ieftin.
Cred ca mai spre sud Covidul o sa faca mai mult loc, asa ca mergem cu vantu-n fata pana se termina pamantul si dam de apa.
Si poate, fara vreun plan, om lua un ferry – daca insulele ne-or cheama.
Kalinihta!